...o greseala neintentionata...o gluma nevinovata...o sansa de a vedea si cealalta fata a lucrurilor...
Astazi am facut cea mai mare greseala pe care o puteam savarsi...am lasat sa se zareasca o umbra de neincredere! O stupiditate din partea mea dar asta nu conteaza intr-atat de mult precum conteaza efectul pe care l-a avut asupra celeilalte parti!
E atat de ciudat cum uneori pornesti la drum cu intentia de a detensiona o stare, cu intentia de a descoperi, de a comunica...pleci cu zambetul pe buze! Zambesti in continuare dar nici macar nu incepi sa faci primul pas si deja vezi cum nori intunecati se apropie! Te sperii dat totusi zambesti! E jocul tau doar si nu poti sa cazi in capcanele proprii! Mai faci doi pasi...parca sunt mai timizi si mai retinuti! Oare de ce? Sa fie oare din cauza ca intregul peisaj care pana acum parea rupt dintr-o opera romantica incepe sa prinda contururi bacoviene? Zaresti nori plumburii deasupra crestetului tau! Simti cum teama iti patrunde in suflet...ti-l impietreste...si simti apoi gustul de care iti era cel mai teama...gustul sangelui tau preschimbat in plumb!
Esti cuprins de intuneric...intunericul devine mama, tata, frate si sora...soare si luna! Te simti din ce in ce mai mic! Ai vrea sa fugi dar nu stii ce e inaintea ta...ai vrea sa strigi dar singurele sunete pe care le poti scoate sunt gemete de durere inabusite de greutatea intunericului!
Esti singur si parasit! te ghemuiesti si incepi sa plangi! Oare ai sa mai poti vedea vreodata zambetul lunii...mai poti simti adierea vantului...te mai poti lasa cuprins in
bratele primelor raze de soare...!
Lacrimile iti brazdeaza obrajii si simti ca aerul devine greu de respirat! Te sufoci! Incerci din nou sa te ridici...sa chemi ajutor dar degeaba! Ramai tintuit in acelasi loc, inconjurat de acelasi intuneric, apasat de acelasi aer greu si plangi...doar tu ai acceptat sa intri in joc...e jocul tau...ai uitat? Oare ai sa mai reusesti vreodata sa iesi din el?
Te trezesti subit si constati ca tot jocul ers de fapt un vis! Rasufli usurat si zambesti privind la soarele care tocmai iti vesteste o noua zi de victorie nestiind insa ca jocul abia acum incepe!
Astazi am facut cea mai mare greseala pe care o puteam savarsi...am lasat sa se zareasca o umbra de neincredere! O stupiditate din partea mea dar asta nu conteaza intr-atat de mult precum conteaza efectul pe care l-a avut asupra celeilalte parti!
E atat de ciudat cum uneori pornesti la drum cu intentia de a detensiona o stare, cu intentia de a descoperi, de a comunica...pleci cu zambetul pe buze! Zambesti in continuare dar nici macar nu incepi sa faci primul pas si deja vezi cum nori intunecati se apropie! Te sperii dat totusi zambesti! E jocul tau doar si nu poti sa cazi in capcanele proprii! Mai faci doi pasi...parca sunt mai timizi si mai retinuti! Oare de ce? Sa fie oare din cauza ca intregul peisaj care pana acum parea rupt dintr-o opera romantica incepe sa prinda contururi bacoviene? Zaresti nori plumburii deasupra crestetului tau! Simti cum teama iti patrunde in suflet...ti-l impietreste...si simti apoi gustul de care iti era cel mai teama...gustul sangelui tau preschimbat in plumb!
Esti cuprins de intuneric...intunericul devine mama, tata, frate si sora...soare si luna! Te simti din ce in ce mai mic! Ai vrea sa fugi dar nu stii ce e inaintea ta...ai vrea sa strigi dar singurele sunete pe care le poti scoate sunt gemete de durere inabusite de greutatea intunericului!
Esti singur si parasit! te ghemuiesti si incepi sa plangi! Oare ai sa mai poti vedea vreodata zambetul lunii...mai poti simti adierea vantului...te mai poti lasa cuprins in
bratele primelor raze de soare...!
Lacrimile iti brazdeaza obrajii si simti ca aerul devine greu de respirat! Te sufoci! Incerci din nou sa te ridici...sa chemi ajutor dar degeaba! Ramai tintuit in acelasi loc, inconjurat de acelasi intuneric, apasat de acelasi aer greu si plangi...doar tu ai acceptat sa intri in joc...e jocul tau...ai uitat? Oare ai sa mai reusesti vreodata sa iesi din el?
Te trezesti subit si constati ca tot jocul ers de fapt un vis! Rasufli usurat si zambesti privind la soarele care tocmai iti vesteste o noua zi de victorie nestiind insa ca jocul abia acum incepe!
viata toata este un joc: conteaza insa la sfarsit sa fii partea care trebuie, adica in echipa invingatoare!
ReplyDeleteDan