De ce imi place ceea ce imi place...

...De ce imi place ceea ce imi place...dar ce imi place:)?

Stateam acum doua minute pe balcon si priveam cerul...nori jucausi acopereau ochii soarelui astfel incat acesta parea ca ne trage cu ochiul..noua..tuturor celor indiferenti si mult prea preocupati de ale noastre incat sa-l mai observam...si privind pierduta acest joc magic o adiere blanda mi-a adus o miresma varatica de fan proaspat cosit...atunci mi-am amintit ce imi place si de ce imi place ceea ce imi place...

...vara...dupa ce sceptrul solar coboara domol astfel incat pare ca se scalda intr-o balta de sange doborat de propria-i maretie...intinzand parca spre noi cu o ultima suflare razele...intreg peisajul se transforma intr-un tablou rupt parca dintr-o poveste de mult uitata...

...miresme proaspete de fan incep sa valseze intr-o miscare nebuna pretutindeni, sarbatorind parca moarte soarelui...ma cuprind si imi soptesc o poveste plapanda de dragoste...dragostea fiecarui fir de iarba pentru marele sceptru...o dragoste care te inalta dar in acelasi timp te si ucide...stau si ascult povetea asta si imi dau seama pe masura ca ultimul strigat al sceptrului solar se stinge cat de ignoranta sunt...

...o micutza zburatoare se apropie...imi alung tristetea si o privesc...atat de plapanda...atat de micuta...constienta de faptul ca in secunda viitoare ar putea fi hrana pentru o alta vietate si totusi atat de plina de viata...mult mai fericita si mai multumita decat am putea noi...toti cei care credem ca stim totul putem fi vreodata...

...intind mana spre ea...imi zambeste si pleaca mai departe spunandu-mi ca si eu pot fi ca ea...si eu pot sa ma bucur cu adevarat de ceea ce viata mi-a oferit...mi-a spus sa vad totul ca pe un zbor duios....un zbor cu obstacole...mi-a spus sa nu ma uit niciodata inapoi...

...inainte ca departarea sa-i inghita glasul mi-a mai impartasit faptul ca tinta ei din fiecare zi e tocmai acel sceptru solar care acum s-a pierdut...nu stie daca va ajunge vreodata la el dar in fiecare zi lupta in zboru-i neincetat, sa-l atinga...nu conteaza cat de greu e drumul pana la a-ti indeplini visul...zboara mereu spre el si poate intr-o zi...cand te astepti mai putin il vei putea imbratisa...apoi s-a pierdut in linistea padurii...

...am ramas asa...privind in urma ei...in bratele unei adieri dulci de vara...mangaiata de miresme gingase...

...ma simteam fericita...ma simteam facand parte din acest intreg tablou...din acest intreg vals...

...serile de vara...