Wednesday, May 5, 2010

Alearga acum si aici


Cineva mi-a spus odata ca trebuie sa fac fiecare lucru la timpul sau, sa nu ma gandesc daca imi va folosi sau nu, sa nu privesc dincolo de ceea ce imi e ingaduit sa vad...pur si simplu sa imi fac datoria acum si aici... Mi-am dat seama ca e ca atunci cand alergi! Daca te gandesti la sfarsitul turei sunt sanse foarte mari sa te descurajezi si sa iei o gramada de pauze dar daca nu faci altceva decat sa te gandesti la fiecare pas pe care il faci, sa savurezi fiecare metru parcurs fara sa privesti inapoi si fara sa incerci sa zaresti finish-ul atunci intreaga calatorie...intreaga tura iti va parea mai scurta...vei reusi sa ajungi la final si poate chiar sa te intrebi...cum se face ca am terinat atat de repede! Eu am prostul obicei de a arde etape, de a privi inainte mereu...spre finalul turei...de a ma lega mereu de pasii facuti si de a-i aduce mereu in prezent si asta ma face sa alerg mai greu...mai incet...ma determina sa ma tem mereu si sa fac pauze...prea multe pauze! Viata asta amarata e o tura de rezitenta iar noi trebuie sa ajungem cu totii la finalul ei dar nu numai asta conteaza ci conteaza si cum alergam...conteaza fiecare pas.

Am incercat noua tactica de a "alerga pas cu pas" si am constat ca intradevar asa e. Finalul e mult mai spectaculos si mai mangaietor daca nu privim spre el ci daca privim in fiecare pas...mereu inainte cu fiecare pas!

4 comments:

  1. Cand necazuri te doboara
    Si prieteni n-ai sa-i strigi
    Tine minte ,sfarsitul nu-i aici
    Cand ce slaveai in taina
    E asa cum nu-ti explici
    Tine minte,sfarsitul nu-i aici

    Cand oprit la o rascruce
    Drumul nu sti sa-l prezici
    Tine minte,sfarsitul nu-i aici


    Cand nu mai ai nici vise
    Si nu sti cum sa te ridici
    Tine minte,sfarsitul nu-i aici

    Cand se-aduna norii negrii
    Ploaia cade ca un brici
    Tine minte,sfarsitul nu-i aici

    Mangaiere n-ai,nu vezi acum
    Maini intinse de amici
    Tine minte,sfarsitul nu-i aici

    Pomul vietii creste mandru
    Unde spiritul e viu
    Lumineaza iar salvarea
    Cerul gol si cenusiu

    Cand orasele-s in flacari
    Musuroaie de furnici
    Tine minte,sfarsitul nu-i aici

    Si cand cauti in zadar un om
    Printre-atatea mii de venetici
    Tine minte,sfarsitul nu-i aici

    Nu-i aici,nu, nu-i aici
    Tine minte ,sfarsitul nu-i aici

    Petronius

    ReplyDelete
  2. Draga Petronius, stiu ca sfarsitul nu e aici...dar daca incerc sa ma aventurez in a trai constat ca nu mai am aceeasi vointa si aceeasi putere pe care le aveam inainte. Poate ca sfarsitul nu e aici pt o parte din mine...dar pt cealalta...poate ca a venit demult.
    Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase! E placut sa te trezesti cu o poezie ca si comment si cu o "palma trantita" din senin care sa te faca sa recitesi ce ai scris si sa te mai gandesti putin la unele aspecte (aici nu se aplica aprecierea "E placut...";)))!

    ReplyDelete
  3. Din nu stiu ce religie si carte, La noi in sat, porunca ramasese
    Ca nuntile n-au drept a fi prea dese,
    Dar zilnic toti putem intra in moarte.

    Si se murea cu sarguinta multa
    Cum stiu taranii sa le faca toate
    Tacut,cu o tembele demnitate,
    Si nunta era ultima insulta.

    Si-am inceput sa caut rezolvare
    Si n-aveam cui sa-i cer sa ma-nteleaga
    Ce draga ne e viata,cat de draga,
    Cand moartea e o zi de sarbatoare.

    Ca sa pricep...ajuns un pic mai mare
    Ca viata fara moarte nu-i intreaga.

    Petronius

    ReplyDelete
  4. Alearga acum si aici...sau, despre distante. Distanta, intinderea ,inseamna gust pentru lucrurile invaluite, lucruri cu inteles mistic, alegoric. Parcurgand distante,aleatorii chiar, sufletul simte nevoia de a se reprezenta pe sine insasi in alegorie si emblema.Insasi formula vesnica a vietii, se exprima in distante. In distante te pierzi, devii nimic...te incearca sentimentul acut al nimicniciei si absurditatii universale. Preoti gangavi, repeta, ca si cand nu i-ar fi ascultat nimeni niciodata, despre drumul parcurs pe acest pamant...despre distanta dintre putrezire si nemurire.Propovaduirea sfarsitului, construieste sumbrul decor in care se poate inalta un eveniment miraculos. Iluzia paradisului...a iubirii vesnice....a pacii.
    Ce distanta pana la Dumnezeu!!!!Ce drum trebuie sa parcurgem pana acolo!!! Parcurgand acest drum , vom descoperi estetica sublimului, adica respectul pentru propria noastra menire...
    de a alerga...Heracclit spunea: Totul curge...
    Zeii absenti ne lasa sa alergam singuri...


    Petronius

    ReplyDelete