Detest oamenii care desi au ceva de vorbit cu tine se ascund dupa degetel si iti arunca in fata cuvintele: "Nu avem ce vorbi! Timpul ne-a schimbat prea mult! Eu m-am schimbat prea mult!" Nu e vorba aici de persoane de sexe diferite si de relatii de iubire...fara chestii de genul. E vorba de oameni care odata isi daruiau ingerasi de ziua de nastere, care se vizitau atunci cand erau bolnavi, care isi luau apararea reciproc in fata celor care le aruncau cuvinte urate...oamenii aceia care odata ti-au fost prieteni! Stiu ca timpul schimba aproape totul dar nu inteleg de ce nu ne putem pune macar pentru cateva minute de-a curmezisul in fata timpului si sa ii oprim cursul. Timpule lasa-ne doua minute de dragul vremurilor pe care tu ni le-ai furat! Opreste-te!...da...probabil ca rugamintea aceasta ar trebui sa vina din partea ambelor parti si nu doar din partea uneia! ...oricum...scrisori scrise cu suc de lamaie, ingerasi de portelan, o bratara...rasetele infrigurate aruncate in noptile de iarna...delfinii albastrii pe care inca ii mai ai in camera ta albastra...proaspat vopsita atunci cand ti-i i-am dat...toate astea au fost si sunt adevarate...si tu stii asta! De ce acum iti e prea greu sa mai vorbesti? De ce arunci vina pe timp si ascunzandu-te in spatele sau te crezi in siguranta sau cel putin departe de trecutul tau...si de trecutul nostru? ...spune-mi Sirap, de ce?
