un gand

...uneori as deschide usa si as fugi cat de tare si de departe pot...mi-as smulge inima din piept si as sfasia-o...simt prea mult...si pastrez totul acolo in abisul sufletului... sper mereu ca se sterge dar nimic nu se sterge, nu se uita...nu se vindeca ci sta acolo...totul...si lucreaza...

Oameni...

            Ceva ce nu inteleg eu de o vreme incoace e cum le poate fi atat de usor unora sa iasa din viata ta? Usita prin care permit celor din jurul meu sa intre in lumea mea e atat de micuta si se deschide atat de greu dar odata ce ti-am permis sa intri, casa sufletului meu devine si casa ta...si totusi intri cu noroiul pe picioare, imi muti mobila, imi faci dezastru peste tot si desi te iert si te accept asa cum esti tu pleci...fara macar sa-mi spui adio...
             Mi se pare atat de fada si falsa lumea din ziua de azi...prietenii de fatada, zambete din interes cuvinte lingusitoare...de ce nu pot fi oamenii asa cum sunt ei si gata...?

In ochii mei...

        Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului...si sunt! Cand te-ai uitat ultima data in ochii cuiva? Mai tii minte? Nu te intreb cand ai vazut o pereche de ochi...asta vede fiecare dintre noi de sute de ori pe zi ci ma refer la secundele acelea in care privesti si reusesti sa intrezaresti o farama din tumultul sufletului sau. 

        ...am adeseori impresia ca am uitat sa ne mai privim cu adevarat...ne multumim cu scoarta asta de trup acoperita de carpe si atat...nimeni nu se mai uita la sufletul tau...nimanui nu ii mai pasa daca ceea ce tu ii afisezi e doar o alta masca sau esti tu cel cu adevarat. Ceea ce mi se pare si mai trist e ca oamenii se tem de a se descoperiti...pur si simplu se tem! Poate fi din cauza faptului ca au fost raniti de prea multe ori...au suferit prea mult ca sa riste din nou...au pierdut increderea in semenul lor si asemeni unui pui neajutorat se retrag atunci cand simt si cea mai mica farama frica... "Mai bine sa previi decat sa vindeci!", se zice dar daca tu previi totul atunci ce ai de gand sa faci? Sa traiesti mereu in cochlia ta? Sa te ascunzi in intunericul tau pentru ca cine stie Cine, Cand si Cum s-ar putea sa te raneasca si asa ca fugi de tot...

        ...mie imi place sa privesc oamenii in ochi chiar daca uneori pare intimidant! Am fost in cochilia ea...in grota mea pentru prea mult timp...si faceam asta doar pentru ca ma temeam si nu de oricine ci de Mine! Da, de mine! Asta pana cand m-am hotarat sa fac pace! Am hotarat sa ma privesc cu adevarat si sa accept faptul ca ceea ce vad e tot ceea ce am si tot ceea ce voi avea vreodata si am zambit! Imi era si imi e de ajuns! Acum ma pot privi in ochi fara sa ma tem de mine asa cum ii pot privi si pe ceilalti fara sa ma tem de ei! ...la urma urmei ce suntem noi daca nu o mana de praf de stele?