...degeaba...

Detest oamenii care desi au ceva de vorbit cu tine se ascund dupa degetel si iti arunca in fata cuvintele: "Nu avem ce vorbi! Timpul ne-a schimbat prea mult! Eu m-am schimbat prea mult!" Nu e vorba aici de persoane de sexe diferite si de relatii de iubire...fara chestii de genul. E vorba de oameni care odata isi daruiau ingerasi de ziua de nastere, care se vizitau atunci cand erau bolnavi, care isi luau apararea reciproc in fata celor care le aruncau cuvinte urate...oamenii aceia care odata ti-au fost prieteni! Stiu ca timpul schimba aproape totul dar nu inteleg de ce nu ne putem pune macar pentru cateva minute de-a curmezisul in fata timpului si sa ii oprim cursul. Timpule lasa-ne doua minute de dragul vremurilor pe care tu ni le-ai furat! Opreste-te!...da...probabil ca rugamintea aceasta ar trebui sa vina din partea ambelor parti si nu doar din partea uneia! ...oricum...scrisori scrise cu suc de lamaie, ingerasi de portelan, o bratara...rasetele infrigurate aruncate in noptile de iarna...delfinii albastrii pe care inca ii mai ai in camera ta albastra...proaspat vopsita atunci cand ti-i i-am dat...toate astea au fost si sunt adevarate...si tu stii asta! De ce acum iti e prea greu sa mai vorbesti? De ce arunci vina pe timp si ascunzandu-te in spatele sau te crezi in siguranta sau cel putin departe de trecutul tau...si de trecutul nostru? ...spune-mi Sirap, de ce?

Vreau echilibru!

Uff, in ultima vreme imi doresc atat de mult sa fiu o persoana echilibrata, sa nu mai tot oscilez de la o stare la alta, de la o extrema la alta! Cica e specific zodiei si cum sunt berbec imi e scris sa fiu asa dar totusi sfidez anumite aspecte legate de semnul zodiacal sub care ma aflu...de ce nu pot sfida si asta? Poate ca face parte din problemele si intrebarile care apar odata cu inaintarea in varsta...poate, desi ma indoiesc! Nu mai am idei si ma doare capul...ieri eram happy si plina de energie! Vreau sa citesc ceva bun dar nu pot pt ca trebuie sa dorm...musai ca de voie buna! Ufff, mama ei de treaba!

...si daca vreau se va implini?

Atata vreme cat eu imi doresc sa exist ca fiinta sociala o pot face fara probleme si fara dificultati dar adevarta provocare o intampin in momentul in care vreau sa ma retrag silentios si fara a strani uimirea celor din jur, de aceea trebuie ca retragerea sa se produca treptat...atat de lent incat cei care iti sunt aproape sa se fi ateptat la asta in subconstientul lor iar actiunea ta sa nu li se mai para deloc surprinzatoare.
Intotdeauna depinde de ceea ce vrei tu si de cat de intens iti doresti acel lucru. Vointa actioneaza si fara ca tu sa iei masuri in acel sens. E suficient sa iti doresti ceva suficient de tare si se va implini chiar daca nu aici si acum! Timpul ne-a ridicat intotdeauna o problema pentru ca niciodata nu a trecut in conformitate cu pofta noastra. Acesta se contracta si se dilata in functie de starea noastra emotionala chiar daca uitandu-ne la manuse acestea nu se grabesc si nici nu-si raresc plimbarea intre un punct si un altul.
Mereu m-a urmarit aceasta intrebare...Prin ce minune lucrurile pe care ti le doresti devin realitate chiar atunci cand tu aproape ca ai uitat ca ai cerut asa ceva? ...parca o forta exterioara alineaza intregul univers, sansele si cararile in asa fel incat urmatorul pas pe care il vei face va fi in sensul realizarii dorintei tale.
Daca acea forta exatrioara ma va ajuta sa ies demn si pe nesimtite din lume...nu stiu pentru ca uneori si ea are de grija ca dorintele noastre daca sunt prea radicale...sa se implineasca putin diferit de ceea ce ne-am imaginat tocmai pentru a ne da o lectie... Cand va fi oare momentul meu de retragere...? ...sau voi primi doar o lectie pentru ca dorinta mea e prea indrazneata in lumea asta in care retragerea si izolarea echivaleaza cu moartea, o moarte sociala ce e drept si totusi...e o moarte!

Grota mea sunt eu...

Am sau nu am prieteni...? Hmmm! Grea intrebare si si mai greu e raspunsul pe care sincer nu stiu cum sa-l gasesc...

Sa incep cu inceputul. Pentru mine o prietenie trebuie sa debuteze cu un sacrificiu de sine pentru o persoana total necunoscuta. Aceasta e conditia esentiala pentru ca acele doua sufelete sa ajunga in punctul in care sunt nimic si se doresc a fi nimic dar prin ciocnirea dimensiunilor lor sa inceapa sa traiasca din nou una prin cealalta. A avea sau a-ti face un prieten nou nu este nici pe departe una dintre acele actiuni pe care le intreprindem in mod obisnuit...

Un prieten adevarat e un univers intreg in care trebuie sa te regasesti in intregime...este celalalt tu! Atunci cand intrebarile te sufoca, o singura privire in ochii sai ar trebui sa iti dea raspunsurile pe care tu le cauti...raspunsuri care de fapt se gasesc in tine dar tu nu poti ajunge la ele decat prin intemediul oglinzii din fata ta...oglinda aceea care e prietenul adevarat!

Am pierdut o multime de prieteni...nu stiu daca au fost adevarati sau nu...dar i-am pierdut si nu pentru ca nu am vrut asta, din contra, am calculat fiecare pas pentru a ajunge acolo!

Ma simt de parca as fi programata sa ma autodistrug si odata cu mine sa ii nimicesc si pe cei care tin la mine... Pot face asta cu adevarat? Ii pot lua cu mine...pot sa le iau acea parte din suflet pe care ei mi-au incredintat-o cu atata devotament si in speranta ca nu vor fi dezamagiti? Nu! Nu pot! Nu pot dezamagi oamenii cu atata indiferenta si de aceea ii indepartez de mine treptat, cupasi mici dar siguri si ma retrag de fiecare data tot mai adanc in intunecimea pesterii care creeaza in mine.

Am inaintat mult in intuneric si nu mai zaresc nici umbre si nici sclipiri de luminitze. Simt frigul umed cum imi imobilizeaza sufletul si am invatat sa fiu prietena cu el... Singura dimensiune pe care nu am parasit-o si care ma ajuta in procesul acesta de atrofiere a capacitatii de socializare este chiar prapastia spre care ma duc...

...e liniste...atat de liniste! ...si asta imi si doresc cu adevarat...Liniste!

Am prieteni adevarati sau nu am? Nici eu nu mai stiu...dar nu reusesc sa ma regasesc in niciun apus...sau rasarit...iar oglinda...am spart-o demult.

Ok...iata-ma din nou in vacanta...din nou acasa si, cum era de asteptat, din nou in lipsa de inspiratie!
...ma gandeam zilele trecute la hotararea mea de a renunta la fumat. Am reusit pentru o saptamana si apoi m-am apucat din nou. Acum imi pare atat de greu sa ma apuc din nou de renuntat si totusi...ma simt mai pregatita decat am fost inainte...stiu...imi va trece!
Sirap e din nou prezent pe scena! Se pare ca are de gand sa abandoneze jocul dar sincer....e un truc mult prea vechi. L-am folosit si eu asa ca...nu are rost sa cred lucruri care par mult prea frumoasa pentru a fi adevarate! Haide sa fim oameni care gandesc! E mai bine sa pui raul in fata! Daca se adevereste ceea ce tu asteptai...ei bine...te asteptai si gata. Socul va fi doar pe jumatate dar daca tu visai ca un idiot ca va fi bine...ce sa mai zic...depresii si restul e putin zis!
...in fine...Sirap, mama, noi cand mai povestim?

I'm back...in black

Ok...I'm still fucked up! Nicio sansa sa-mi revin din cate pot vedea! De fumat, logic...fumez din nou...ganduri negre well, as usual! Paris? Vomit:D! Ce vreau eu? Who the hell knows? I don't!

Si uite asa ma propiu de sfarsitul celei de-a sasea sesiuni din viata mea de rahat si sunt mai incordata ca niciodata! Cica stresul da roade in sesiune...dar nu in cazul meu! Fuck...de ce intotdeauna trebuie sa fiu exceptia? In continuare simt nevoia sa fug de lume...sa fug cat mai departe...chiar si de mine! Ma urasc si urasc tot ceea ce e in jurul meu!

Daca vreau sa iubesc si sa ating ceva...se sparge! Sunt o neindemanatica! La naiba, ma vreau inapoi! Vreau sa ma pot bucura de ziua de azi...sa visez la ziua de maine si sa fiu fericita cand imi aduc aminte de cea de ieri...dar nu mai pot!...stiu ca problemele mele sunt insignifiante si marunte dar sunt ale mele si le dau importanta pe care o vreau si care cred ca li se cuvine!...

...la mama naibii, nu mai vreau oameni falsi, nu mai vreau minciuni spuse cu zambetul pe buze...m-am saturat sa urasc...ma seaca!

Vreau sa fug...vreau sa ma fac mica si sa ma ascund undeva unde nu ma poate gasi nimeni...stiu ca ar trebui sa iau taurul de coarne si sa revin la normal...dar pentru ce? Serios acum...ce sens are sa fim happy si sa ne dam silinta sa facem totul cat mai bine? ...pentru ce?...oricum suntem sortiti pieirii...suntem niste nimicuri care cica gandesc...

...ajunge pe ziua de azi...ma duc sa-mi mai aprind o tigara, sa ascult bufnitele si apoi vad eu ce fac...poate ma joc de-a aviatorul de la 4!

Mai, eu am cam uitat de mine!

Stii de ce mi-am dat seama? Mi-am dat seama ca in ultimul timp am cam uitat de mine...am uitat de mine in sensul ca atat de mult m-am gandit la X si la Y incat am inceput sa uit ce imi place mie cu adevarat! Ce vreau eu cu adevarat! Nu ascult melodia cutare pentru ca ma duce cu gandul la nu stiu ce intamplare...nu citesc in Z limba pentru ca ma face sa ma simt prost, nu port negru pentru ca cineva adora culoarea aceea...imi place China pentru ca e singura alternativa care mi-a mai ramas! WTF?! Am uitat de mine, de ceea ce imi place mie cu adevarat! Parca m-as fi scanat si as fi indepartat tot ceea ce imi facea placere...DE CE? Pur si simplu pentru ca vreau sa evit anumite similitudini in materie de gusturi? Fara sens! Vreau sa fiu eu si sunt eu! M-am chiar saturat!...

....port albastru si negru pentru ca le ador, vreau sa vizitez si sa aflu cat mai multe despre China pentru ca intradevar sunt fascinata de tara asta!

...ascult melodiile pe care le ascult pentru ca vreau asta cu adevarat iar amintirile pe care mi le trezesc...Ei bine...sunt amintiri si atat! Le dau cu piciorul!

...daca mai vad vreo fotografie cu Parisul vietii am sa incerc sa nu vars ci sa admir peisajul si multe altele!...

Creierul uman

Astazi sunt vesela! Soarele care se ascunde printre nori...vantul cald...o cafea fierbinte...o melodie energizanta...o scumpa de fata care aduce Milka cu "carcamel" si un somn bun si uite reteta! Sunt in stare perfecta de functionare!;))
Am vazut zilele trecute un documentar foarte interesant despre infometare sau mai bine spus despre efectele benefice ale unui regim bazat pe consumul redus de calorii. Ceea ce era interesant era faptul ca daca vom consuma alimente care contin putine calorii creierul nostru va intra intr-o stare de alerta si va incerca sa mentina acele resurse pentru o perioada cat mai lunga reducand consumul lor de catre anumite organe...efetul suprem va fi prelungirea vietii!
...a fost demonstrat stiintifica faptul ca daca de exemplu ne vom afla in deriva pe mare si vom ramane fara alimente si apa potabila...creierul, acest imens univers in mare parte necunoscut, va transmite semnale corpului nostru pentru ca cauta substantele de care are nevoie sub forma poftelor! De exemplu, o persoana a plutit in deriva timp de 6 saptamani! Dupa primele doua saptamani a ramas fara hrana si apa potabila. A inceput sa pescuiasca dar consumand doar carnea a acumulat in exces dar o anumita categorie de substante asa ca, creierul i-a transmis semnale si asa ca persoana respectiva a simtit o pofta nebuna pentru pielea pestelui si pentru oraganele sale...pentru ficat in special! Consumandu-le a reusit sa-si asigura minimul necesar de elemente pentru a supravietui! A fost gasit dupa cele 4 saptamani de catre cei de la Paza de Coasta in stare perfecta de sanatate! Nici in ziua de azi nu a putut sa-si explice cum de a reusit sa supravietuiasca si cum de a fost capabil sa consume ceea ce a consumat!
Creierul nostru, acest centru de comanda al mecanismului numit corpul uman...continua sa fie un adevarat mister pentru oamenii de stiinta!...ganditi-va...poate e chiar cheia pentru obtinerea unei vieti mult mai lungi comparativ cu cea pe care o avem acum!...
Voi reveni cu informatii pe aceasta tema!




PUTEREA MINTII DOCUMENTAR BBC CORPUL UMAN (episodul 5)
Vezi mai multe video din Film »

Depresie

Aseara am avut o inexplicabila stare de tristete. Imi venea sa plang si am plans, am dat curs acelui strigat care zacea inchis in temnita sa si care incepuse sa ma cuprinda aproape in intregime! A crescut fata de ultima oara cand l-am simtit! Vreau sa termin cu el, vreau sa-l extermin, sa-l fac sa plece de tot sa imi dea pace pentru ca nu il mai suport. Nu ma afecteaza doar pe mine ci ii afecteaza si pe cei din jurul meu, persoanele dragi la care tin enorm si de care incerc sa ug tocmai pentru a nu le rani. Nimeni nu intelege asta! Am inceput sa caut pe net informatii despre despresie si uite ce am gasit:

"Depresia este una dintre cel mai des intalnite afectiuni din lume si poate si cea mai caracteristica. O persoana din cinci va suferi de depresie la un moment dat in viata ei. Poate afecta atat femeile cat si barbatii de toate varstele si indiferent de mediul in care traiesc. Multi oameni cred ca aceasta boala nu se poate trata, dar multi dintre cei care sufera din aceasta cauza vor face tot ce le sta in putinta pentru a inlatura durerea, uneori, descoperind chiar tratamentul potrivit. Depresia este un termen general, care cuprinde o larga paleta de afectiuni psihice, de la starile proaste pana la sentimente de sinucidere. Pentru a putea raspunde la intrebarile pe care vi le puneti, aflati mai multe despre cauzele majore ale depresiei, diferitele tipuri ale acesteia si posibile modalitati de tratare.

1. Cauzele depresiei Chiar si cauza este un amalgam al acestor factori. Starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa. Chiar si folosirea frecventa a energizantelor poate duce la depresie din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului.

2. Simptomele depresiei
Exista foarte multe simptome ale depresiei printre care putem intalni:
sentimente persistente de tristete, pierderea increderii in sine sau proasta parere despre sine, pierderea bucuriei in fata lucrurilor care altadata ar fi fost placute si interesante; pierderea sperantei si sentimente de neajutorare, sentimente inexplicabile de vinovatie si de zadarnicie;
agitatie sau anxietate, dificultati in munca de la serviciu sau in comunicarea cu colegii, dificultati in concentrare; ganduri de sinucidere si de moarte.

Alte simptome fizice pot fi: oboseala, pierderea, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mancatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale functiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul mai mult decat in mod obisnuit, dureri fizice sau diverse tulburari ale organismului. Daca ai experimentat patru sau chiar mai multe dintre aceste simptome aproape in fiecare zi timp de peste doua saptamani, trebuie sa ceri ajutor.

3. Tipuri de depresie

Depresie reactiva

Se pare ca depresia reactiva este cel mai obisnuit tip de depresie. Aceasta este declansata de un eveniment traumatic, dificil sau stresant al vietii. Persoanele afectate se simt rau, nervoase, anxioase sau chiar furioase. Acest tip de depresie mai poate aparea dupa o perioada prelungita de stres si chiar la mult timp dupa sfarsitul acestei perioade. Cauzele variaza enorm de la o persoana la alta, fiind vorba uneori de schimbarea locuintei sau de pierderea unui parinte in copilarie, pana la incapacitatea de a realiza ceva o lunga perioada de timp, o pierdere grea sau un divort.

Depresia endogena

Acest tip de depresie nu este intotdeauna cauzat de un eveniment stresant din viata, ci mai degraba poate fi vorba de un dezechilibru al reactiilor chimice ale creierului. Acest tip de depresie apare cel mai adesea din cauza problemelor legate de familie.

Depresia maniaca

Cel putin o persoana dintr-o suta va experimenta genul acesta de depresie cel putin o data in viata ei. Acest tip de depresie - cunoscuta si ca depresia bipolara - este foarte diferita de toate celelalte tipuri de depresie. In afara sentimentului de nefericire care o urmareste tot timpul, persoana afectata experimenteaza o crestere exagerata de energie si stari de exaltare, urmate de scaderi bruste si de disperare cumplita. Aceste urcusuri si coborasuri de stare pot dura chiar si cateva luni la rand.
De asemenea, persoanele afectate pot suferi de deziluzii si halucinatii - vad si aud lucruri care nu exista. Cei mai multi din cei afectati de acest tip de depresie sufera de aceasta in adolescenta si in jurul varstei de 20 de ani.
Ca si in cazul celorlalte tipuri de depresie, se poate da vina pe un intreg amestec de factori fizici si de ambient. Nu s-a confirmat ca ar exista vreo legatura cu determinarea genetica; daca unul din parinti sufera de aceasta afectiune, exista sanse de 10% ca aceasta boala sa te afecteze. "

Inca nu stiu cu exactita in ce categorie ma includ dar una este sigur! Acum planul de bataie e sa identific cauzele cu exactitate, sa le notez, sa creez masurile perfecte si sa-mi monitorizez evolutia pe cat de obiectiv se poate! Asa nu mai merge!

Fairytail

...nu stiu de ce dar piesa care a castigat Eurovision-ul anul acesta mi se pare pur si simplu magnifica! E un adevarat deliciu auditiv! M-am indragostit de versurile sale cat si de linia melodica! Interpretarea tanarului Alexander Rybak mi s-a parut impecabila! O ascult neincetat si parca de fiecare data descopar ceva nou in ea...parca ar fi o poveste in rama...o poveste in poveste!
...o vad si o simt ca pe ploaie calda de vara...ca atunci cand desi e soare afara norii arunca sageti lichide spre noi si ne contamineaza cu o bizara stare de liniste...o stare care iti permite sa visezi...sa dai mana cu tine si sa zambesti!
...e un fel de plans surprins intr-un zambet...e ca o ciocolata cu piper...

STOP

...ai simtit vreodata ca vrei sa plangi desi stiai ca nimeni nu iti va vedea lacrima?
...ai simtit vreodata ca vrei sa tipi desi stiai nimeni nu te va auzi?
...ai vrut vreodata sa spui STOP...dar ceilalti te-au impins inainte doar pentru ca si tu trebuie sa faci ceea ce face toata lumea?
...ai vrut vreodata sa inchizi ochii si pur si simplu sa nu mai vezi prapastia in care stiai ca vei cadea?
...ai vrut vreodata sa lasi totul in urma si sa o iei de la capat chiar daca asta ar fi insemnat sa mori si sa renasti din propria-ti cenusa?
...ai vrut vreodata sa alergi in pustie si sa te ratacesti printre miile de ganduri care te sfasie?
Ai vrut...? ...ai simtit...?
Chiar daca stiu ca ma va durea...as vrea sa spun si eu STOP...as vrea sa spun asta atat de multor lucruri incat stau si ma intreb: Ce ma mai face cu adevarat fericita?
Zambetul de ieri?- L-am pierdut odata cu steaua pe care nu o mai zaresc...a cazut!
Atingerea de azi?- Dar e atat de rece incat pare de nerecunoscut!
...de maine?- :) Care e acel lucru de maine care...care ma va face sa-mi dau seama ca voi putea fi...sau din contra, ca nu voi putea fi...Happy?...astept, numar zilele, imi traiesc visele pentru ca visurile-mi sunt deja prea departe, ma lupt sa nu plang...ma lupt sa nu tip si...ma lupt sa spun STOP...acelasi pe care l-am spus si ieri...il spun si azi si cu siguranta il voi spune si maine, chiar daca eu voi fi singura care il va auzi!




Violin song ...
Asculta mai multe audio Muzica »

Intre ploi

Daca ar fi sa folosesc un cuvant care sa caracterizeze starea in care sunt acum, atunci acel cuvant ar fi nimic...o culoare: alb...un zgomot: sunetul primei raze care se ciocneste de fereastra camerei...un miros: parfum de lacramioare...un gust: ciocolata cu rom;))! Pe scurt: ma simt ca si cum as fi trecut printr-o ploaie torentiala, ploaie care se va intoarce in curand! In timpul cuprins intre ploaia care a fost si ploaia care va veni ma vad si ma simt linistita...ma bucur de imaginea unui curcubeu pe care aproape ca pot sa-l gust si sa-i simt mireasma...miroase a lacramioare si are gust de ciocolata cu rom! Nu stiu cum va fi ploaia care va veni....probabil ca va fi mai puternica decat cea care a trecut dar linistea si visul in care traiesc acum ma fac sa...ma fac sa nu ma mai gandesc la viitorul dezastru!

E greu cu dependentele;))

Lucrurile se desfasoara in continuare destul de ciudat! Dependenta asta e foarte puternica! Un singur gand legat de tigari...un loc in care fumam de obicei sau un moment al zilei pe care il petreceam pe balcon fumanad ma fac sa ma gandesc la ele si sa vreau sa-mi scot pachetul! Guma...partea asta nu merge la mine! Am incercat sa le inlocuiesc cu ea dar nu functioneaza deloc! Cu dulciurile nici atat!

Desi nu ma asteptam la asta...am costat ca am foarte mult timp liber in plus...si nu stiu cum sa-l folosesc! In plus ma simt foarte obosita! Miroul de tigara imi face stomacul sa mi se intoarca pe dos si imi provoaca o stare de greata!...nu stiu ce sa mai fac!

...sper sa fie ok si sa scap de ele odata pentru totdeauna!:)!

...

Nu stiu cat de buna a fost ideea cu renuntatul la fumat! Definitiv...nu m-am lasat, in sensul ca am mai furat cate un fum de la prieteni...si asta m-a facut sa ma simt foarte rau...atat fizic cat si psihic! Sunt constienta ca pot sa o fac daca vreau cu adevarat...niciodata nu m-am indoit de asta...dar nu sunt sigura ca vreau! Voi continua ceea ce am inceput...macar pentru o perioada...suficient cat sa imi demonstrez ca se poate...cine stie...poate ca pana la urma nu a fost o idee chiar atat de rea sa ma apuc sa ma las de fumat...:)

Vreau sa fumez

Ok, deci aseara eram fericita din cauza a ceea ce aveam si am de gand sa fac...eram chiar plina de entuziasm si energie...! Ei bine, acum nu mi se mai pare atat de amuzant! Nu mi se mai pare amuzant deloc! Vreau sa fumez! La naiba cu nicotina asta! Ma chiar enerveaza! ...Nu vreau decat un fum...nu o tigara...ci un fum!...astept!...daca beau ceai ma gandesc la tigari...daca beau cafea ma gandesc la tigari...daca ma simt obosita ma gandesc la tigari...daca sunt stresata si agitata ma gandesc la tigari! Uffffffffffffff! Cred ca ies la o plimbare! Nu mai merge asa! Cei patru pereti ai camerei ma sufoca! Pe curand!

…Cat timp mai avem…

Cat timp mai avem la dispozitie pentru a cauta fericirea…pentru a face parte din ea? Unii zic "tot timpul din lume"…altii zic "nu mai este timp pentru fericire"…eu spun "deschide ochii pentru ca fercirea e chiar langa tine, asteapta la usa din spate pentru ca tu doar pe acolo i-ai permis sa intre…asteapta sa-i deschizi! " De ce ne incapatanam sa credem ca toata lumea e fericita si numai noi nu! Ca soarta ne-a blestemat cumva si noi nu putem fi fericiti cat vom trai iar cand suntem magaiati pentru prima data de zorii unui zambet care ne eaduce fericirea inchidem ochii ca de parca ne-am afla in fata unui vis urat?

Fericirea nu e menita sa te faca sa suferi…amintirea ei nu trebuie sa redeschida rani cicatrizate ci ea trebuie ca atunci cand crucea pe care fiecare dintre noi o parta devine prea grea…la amintirea clipelor fericite sa ne descretim fruntile…sa primim avantul de care avem nevoie! Avem timp sa fim fericiti in fiecare zi pentru ca fericirea nu e un fel de explozie de multumire si iluminare…o explozie care sa dureze la nesfarsit…nu. Ea e suma placerilor marunte de zi cu zi…acele placeri pe care multi dintre noi le considera acum copilarii si si le refuza cu incapatanare asteptand marea explozie a fericirii! Fericirea poate fi gasita aici si acum!

Deschide-ti inima…deschide-ti ochii…si..Fii fericit pentru ca ziua de maine e prea departe de tine si cufundata in mult prea multa bezna pentru a-ti mai permite sa mai pierzi inca o zi de azi!

De ce am decis sa fac asta?

Aseara am vorbit si mi-ai spus ceva ce mi se roteste fara oprire in minte…ceva de genul: Gandeste-te bine la ceea ce vrei sa faci, ordoneaza-ti gandurile, stabileste-ti prioritatile, ai grija ca ele sa fie realizabile si incepe sa muncesti spre a dobandi ceea ce iti doresti!
…m-am tot gandit…oare ce imi doresc eu! Sincera sa fiu imi doresc multe dar in acelasi timp mai nimic1 Am invatat sa ma multumesc cu nimic si cu golul asta pe care il simt mereu in inima si da…sa fumez in continuu in speranta ca asa voi umple toate golurile din viata mea!
…din cauza ta am inceput: De azi ma las de fumat!...e un pas micutz dar important …poate prea important…cel putin pentru mine! Daca voi reusi asta voi reusi inseamna ca am sanse sa realizez si altele dintre planurile mele daca nu reusesc nici macar sa ma las de fumat atunci…e clar ce ma asteapta! Stagnare si compiacere in starea asta de leguma cu acte;))!
…inca rezist si nu simt nevoia sa fumez!...deocamdata:-S! Vom vedea dimineata daca voi mai fi la fel de vesela si optimista!;))

M-am hotarat sa ma las de fumat

In noaptea asta...adica acum mi-am zis: "Fata, gata! De azi te lasi de fumat!" Nu stiu ce mi-a venit dar m-am saturat de gustul acela oribil pe care il simt dupa fiecare tigara...de mirosul de pe degete, din par si din haine...de oboseala pe care o simt atunci cand aleg, de durerea din gat si de tusea seaca dupa fiecare pachet pe care il termin atunci cand ies cu prietenii!

Stiu ca va fi foarte greu! De 4 ani, 4 luni si 7 zile nu am avut o zi in care sa nu ma omor in mod regulat cu tigari! Cam ajunge...voi ce credeti? Mi-am pastrat ultima tigara si am pus-o, alaturi de bricheta pe usa...am pus un biletel acolo pe care am scris: "Deschide-l lasho...vad ca nu mai rezisti!" Sper sa nu il deschid vreodata! Am sa postez cel mai sigur...din ora in ora pentru ca deja simt ca nu mai pot!...Am sa va tin la curent cu evolutia procesului;)). Ok...deci...AM NEVOIE DE INCURAJARE si poate de ceva minte;))!

Mereu mi-am spus ca daca ma las de fumat ma voi ingrasa! La naiba dar nici de slabit nu am slabit de cand fumez! Ba mai mult, am chiar pus vreo cateva kilograme! Asa ca...oare ce am de pierdut?...mai bine un inceput de ulcer decat cancer pulmonar, copii cu malformatii, dantura nu, ulcer urat de tot, probleme cu inima si toate cele care urmeaza dupa asta in genul circulatie proasta, buze mov, degete reci...ten cu pori dilatati, degete ingalbenite din cauza nicotinei si asa mai departe!...vreau sa scap de drogul asta pentru ca nu ma termina doar fizic ci si psihic! GATA! M-AM SATURAT!

Sa-mi tineti pumnii si...sa speram ca voi reusi!Pe curand!

Nu am chef de nimic!

In continuare nu am chef de nimic...mai ales de ceea ce se cheama citit...de invatat nici nu vreau sa aud! E o stare foarte nasoala! Ieri mai aveam putin si simteam ca pot zbura! Asa un entuziasm nu am mai trait de ceva vreme si uite ca asa cum a aparut asa a si disparut!

Scriam zilele trecute de Proiectul Venus...m-am mai gandit si imi mentin pozitia: daca ar fi sa fie realizat sansele de reusita, din punctul meu de vedere, sunt aproape nule! Sa fim seriosi! Voi chiar credeti ca se poate trai doar in pace, liniste si armonie? Te cam plictisesti si de bine...oricat de frumos si perfect ar fi totul! Suntem oameni si e in natura noastra sa fim diferiti si sa dorim sa mai si distrugem cu intentia de a recladi bineinteles! Uitati-va la fiecare dintre noi! Avem adanc sadita in fiinta noastra inclinatia spre distrugere si chiar spre autodistrugere! Suntem un virus, un parazit de care planeta asta trebuie sa scape! Nu putem fi mai buni si mai ales perfecti!...suntem ciuma planetei! Trebuie sa fim taiati din radacina! Suna crud dar asta e!

....in fine! Sunt obosita iar sirul gandurilor incepe sa se piarda!...pe maine!

Sesiune din nou

Sa spunem ca sesiunea nu se mai apropie...sesiunea e deja aici! Din nou emotii, din nou dureri de cap si nopti nedormite! Stiu, are si aceasta perioada farmecul ei dar de ce are farmec doar atunci cand ne amintim de ea si radem de stresul prin care am trecut si nu si in timpul desfasurarii ei? Deja sunt obosita! Deja simt ca am invatat prea mult si nici macar nu am trecut de primele pagini. Asta e! Am intrat in hora si acum trebuie sa joc!
Dar voi? Voi cum ati facut, faceti sau credeti ca veti face fata sesiunii? Cu brio...fara restante si fara prea multa oboseala sau...?:)
Bafta tuturor celor care intra in sesiune si sa speram ca vom iesi intregi si nevatamati (intelectual si financiar;))) din ea!

Noul sistem care poate ca ne asteapta

Astazii am avut placerea de a urmari un filmuletz pe Google video...un film care se refera la miscarea Zeitgeist, miscare care sustine proiectul Venus. In ce consta acest proiect? Ei bine, datorita sistemului care functioneaza actualmente, sistemului monetar cum era denumit in film, vom ajunge in cele din urma in pragul unei crize financiare iremediabile si de asemenea in pragul unei crize existentiale. Proiectul Venus propune o solutie...o modalitate de a iesi din aceasta criza!
Pe scurt, proiectul Venus propune o economie bazata pe resurse, iar planul suna cam asa: nimeni nu va mai fi nevoit sa munceasca pentru ca munca va fi realizata prin intermediul masinariilor extrem de avansate din punct de vedere tehnologic, resursele naturale vor fi monitorizate constant pentru a stii care e starea reala a planetei, vom folosi energia solara, energia eoliana si energia mareelor pentru a preveni degradarea in ritm alarmant a planetei pe care locuim si (partea aceasta mi-a placut cel mai mult) fiecare va beneficia de un aer curat, de hrana sanatoasa si apa potabila gratis! Toate in viitor vor fi gratis si mai mult de atat...nu va mai exista stratificarea sociala cu care ne confruntam astazi!
Mda...la o prima vedere acest sistem pare...perfect! Pare atat de bine pus la punct incat putin probabil ca va da gres! Stau si ma intreb eu acum...noi ca si un Tot pe planeta aceasta si vietuind in sistemul gandit prin Proiectul Venus...nu vom fi ca si utopienii din Utopia? Bineinteles o Utopia updatata nu in genul acela in care era prezentata de Thomas Morus!
Ganditi-va...comunistii nu au vrut decat sa implementeze un sistem in care eram egali cu totii, un sistem in care sa fie eradicata stratificarea sociala, in care fiecare persoana sa se bucure de toate drepturile si libertatile sale si totusi s-au prabusit! Esenta sistemului a fost prost implementata rezultand, dintr-un sistem perfect (teoretic vorbind), intr-un fel de ciuma rosie...un jug care a cazut cu greutate asupra maselor!
Se vrea din nou un sistem perfect dar de data aceasta cerberii sai nu vor mai fii cei carora zeci de ani le-am cantat imnuri si care ne-au inchis floarea intelectualitatii in cele mai mizere lagare, nu, ci acum vom avea tehnologia avansata care nu va mai da gres asa cum au dat oamenii!
Am fost bombardata de o puzderie de informatii noi si nu am avut timp sa le analizez si sa le las sa se sedimenteze dar am vrut sa va fac cunoscuta prima mea impresie...prima reactie!
Per ansamblu, daca veti vedea filmul...nu puteti sa nu fiti de acord cu multe dintre aspectele prezentate acolo...dar...suntem oare cu adevarat pregatiti pentru asa ceva?
Nu imi mai ramane deocamdata nimic de spus decat vizionare placuta si astept sa vad prima dumneavoastra reactie!

Ignoranta din mine...

M-am saturat sa pornesc cu avant si sa

Pot spune ca am devenit o ignoranta si o persoana demna de ignorat! Putine sunt lucrurile care imi mai starnesc vreo farama de interes si mai mult care sa na faca sa zambesc! Mi-a pierit pofta de viata! Nu mai vreau sa citesc, sa dansez, sa cand, sa ma plimb...sa traiesc! Nu mai vreau nici macar sa ma vad in oglinda! Mi-e sila de chipul care se zareste de cealalta parte...nu il mai recunosc...nu imi mai apartine! O solutie pentru sa iesi din starea aceasta? Nu prea cred ca am sa gasesc! Ma vad incapabila de a mai continua...nu mai am energie...nu mai am nici macar vointa!

incerc sa duc la bun sfarsit planul pe care l-am pus la cale si sa constat ca...la scurta vreme nu mai gasesc dorinta de a continua! M-am saturat! Vreau...nici nu mai stiu ce vreau! Sa plec? Sa evadez dintre peretii acestia imginari care treptat parca au devenit palpabili gratie importantei pe care le-o acord? Sa incerc sa schimb starea? Sa o ignor?...nu vad solutii sub nici o forma!...poate ca am nevoie de odihna...sau poate ca nu...

Nu mai vad nimic decat oameni care ranesc si care sunt raniti...oameni care plang si care apoi nu vor decat sa-i faca si pe ceilalti sa planga...oameni care raspund unui zambet cu vorbe dure si cu priviri acre...nu-i mai suport...

Asa ca am devenit o ignoranta...si o persoana demna de ignorat tocmai pentru ca nimic nu mai merita vointa, incredere si dorinta de a inainta...nimic...in afara de...in afara de tine...

Pana de idei si somn...

Astazi am avut senzatia ca nu voi putea sa ma trezesc niciodata! Nu stiu de ce! Am avut in mine un somn care nu mai vroia sa plece si ca si cum nu ar fi fost de ajuns sunt si racita, tusesc si imi simt ochii minusculi....asta pana cand am iesit afara si am facut o plimbare pana la biblioteca! Aer proaspat, curat si un soare ca in zilele de vara...pacat ca eu eram imbracata cam gros (ma simteam ca baba Dochia).
...de o vreme incoace am inceput sa caut raza perfecta...raza aceea de soare care sa imi vesteasca venirea primaverii asa cum o face in fiecare an de altfel insa...nu o pot gasi! Parca s-ar fi ascuns de mine!...stiu ca nu trebuie sa o caut pentru ca va veni ea singura la mine dar totusi....de ce intarzie atat de mult?:-< ...poate ca o vei aduce tu cand vei veni....si poate ca tot atunci imi vei aduce si pofta de a trai asa cum nu am mai facut-o demult! :)... ...in rest...ce mai pot spune....sunt in pana de idei si nu am mi-am mai visat moartea si nici pe Micutza Moarte!...mi-e somn...cred ca am sa dorm!

...dincolo de voi...

...vreau sa dorm si sa nu ma mai trezesc...vreau sa dorm in continuu si sa nu mai stiu nimic de nimeni! M-am saturat! Masti...sunt doar masti goale fara pic de continut! Se jignesc, se vorbesc pe la spate, se injura, se invidiaza, se arunca in jocuri periculoase doar pentru a-i rani pe ceilalti sau si mai rau, se ranesc pe ei pentru ca durerea fizica sa "acopere" durerea sufleteasca! Nu stiu de unde am plecat dar cred cu tarie ca planul pentru evolutia noastra nu era acesta!...nu suntem cu nimic mai buni decat animalele! Chiar cu nimic! Mi-e sila de noi...de fiinta umana in stadiul in care se afla acum!
Cica suntem constienti de ceea ce se intampla cu noi si in jurul nostru...minciuni! Sunem mai mult decat inconstienti...suntem intr-o bezna totala...intr-un "habarnism" fara margini, limitati de rutina zilnica si problemele marunte. Nu stiu unde sa mai caut...nu stiu unde sa mai privesc pentru a zari o frama de viata cu adevarat!...nu mai gasesc ochii aceia plini de bunatate...de sinceritate...naivitate si blandete...
Am incercat sa privesc in ochii copiilor dar nici eu nu mai sunt inocenti... Virusul a ajuns adanc in sangele tuturor! De aceea vreau sa dorm...vreau sa nu fiu martora prezentului...vreau sa fiu dincolo de voi...vreau sa fiu singura si uitata de lume...



Tatu - 30 minutes
Asculta mai multe audio Muzica »

Again alone....

Cumva imi doream sa fiu din nou singura...universul meu era prea plin si nu mai era loc de mine...e nu aveam loc si timp pentru mine in mine!...asa ca am renuntat...am lasat in urma bucatale din mine si am alergat in sufletul meu....in acel colt indepartat unde am loc si timp pentru mine!...vreau sa nu mai alerg si vreau sa fie lumina dar nu pot...nu pot deocamdata...
...am visat ca eram prietena cu Moartea...o moarte micuta, zambitoare si prietenoasa...era o fetita sumar imbracata, slabuta, palida dar fericita! M-a placut si de aceea mi-a permis sa o vad si sa ii cunosc planurile! Imi soptea cine va urma! M-am trezit speriata...numai ca ma trezisem tot in vis! Am visat ca m-am trezit in visul acela de 3 ori...asa ca azi dimineata cand m-am ridicat din pat nu stiam daca ma trezisem in alt vis sau de data asta eram chiar in realitate...
...vreau sa iau visul asta cu mine in coltisorul acela in care am fugit. Imi era teama...o teama de neimaginat dar in acelasi timp eram si linistita...eram prietena cu Moartea iar ea ma vroia langa ea in viata...cu o singura conditie insa...sa nu incerc sa o impiedic...sa nu ii stric jocul! Doar atat! Aveam dreptul de a salva o singura persoana...un suflet care ma vroia langa el mai mult decat orice altceva! L-am salvat parasindu-l! Eu eram moartea sa iar daca vroiam sa-i daruiesc viata....trebuia sa-i dau moartea mea...
...acum, cu visul acesta care inca imi e proaspat in minte si cu inima batand parca in acelasi ritm...ma retrag din viata reala...! In vis eram viata si muream pentru a da viata...in realitate sunt iluzia unei vieti...si ca si in vis...trebuie sa dispar pentru a face loc vietii...
Uite-ma din nou singura...fugind departe de mine!