Ignoranta din mine...

M-am saturat sa pornesc cu avant si sa

Pot spune ca am devenit o ignoranta si o persoana demna de ignorat! Putine sunt lucrurile care imi mai starnesc vreo farama de interes si mai mult care sa na faca sa zambesc! Mi-a pierit pofta de viata! Nu mai vreau sa citesc, sa dansez, sa cand, sa ma plimb...sa traiesc! Nu mai vreau nici macar sa ma vad in oglinda! Mi-e sila de chipul care se zareste de cealalta parte...nu il mai recunosc...nu imi mai apartine! O solutie pentru sa iesi din starea aceasta? Nu prea cred ca am sa gasesc! Ma vad incapabila de a mai continua...nu mai am energie...nu mai am nici macar vointa!

incerc sa duc la bun sfarsit planul pe care l-am pus la cale si sa constat ca...la scurta vreme nu mai gasesc dorinta de a continua! M-am saturat! Vreau...nici nu mai stiu ce vreau! Sa plec? Sa evadez dintre peretii acestia imginari care treptat parca au devenit palpabili gratie importantei pe care le-o acord? Sa incerc sa schimb starea? Sa o ignor?...nu vad solutii sub nici o forma!...poate ca am nevoie de odihna...sau poate ca nu...

Nu mai vad nimic decat oameni care ranesc si care sunt raniti...oameni care plang si care apoi nu vor decat sa-i faca si pe ceilalti sa planga...oameni care raspund unui zambet cu vorbe dure si cu priviri acre...nu-i mai suport...

Asa ca am devenit o ignoranta...si o persoana demna de ignorat tocmai pentru ca nimic nu mai merita vointa, incredere si dorinta de a inainta...nimic...in afara de...in afara de tine...