Just a happy me;))!

I'm back...on my own...again! Sa spunem ca uneori viata te mai mangaie si se opreste din a-ti mai da palme...asa vreo cateva zile...pana iti revii! Azi e una dintre acele zile! Azi ma simt linistita, calma, pregatita sa infrunt orice imi iasa in cale, sa calc oameni in picioare daca mi se opun...sa dansez din senin pe strada daca aud o piesa care imi place... stii tu, azi e ziua aceea in care iti spui: "Viata, esti al naibii de frumoasa!" si esti pur si simplu multumit cu tine asa cum esti cu adevarat!

Stiu ca nu va dura starea asta! Stiu ca maine cand ma voi trezi voi avea senzatia ca e ultima mea zi si daca nu va fi imi voi dori sa fie! Stiu de asemenea ca vor incepe starile de somnolenta si visare... voi cadea din nou din realitatea care ma inconjoara in propria-mi realitate plina de zane, demoni, iluzii si vise intunecate....stiu asta dar se va intampla abia maine!

Astazi traiesc si sunt mai fericita ca oricand...azi iubesc ploaia...azi iubesc norii care imi fura soarele...azi imbratisez copilul din mine si ii spun ca e in siguranta si ca nu il voi mai lasa in intunericul inimii mele niciodata...azi...

Azi e tot ce am si vreau sa am!

E trist...nu? E trist sa iti dai seama cat de mult te-ai inselat cu privire la fericire! ...calatorule...pesimistule...visatorule...soarele care iti imblanzeste inima nu e cel de afara...e cel din interiorul tau si el iti ofera intreaga sa maretie in masura in care tu i-o permiti...

...cam atat am vrut...deocamdata sa iti/imi spun...

E din nou intuneric...

Sa vedem daca mai stiu sa scriu...daca mai pot scrie! A trecut foarte mult timp de cand am postat ceva... parca am emotii vazandu-mi degetele care ating tastele in speranta ca asa voi reusi sa dau o forma gandurilor mele!

Lucrurile s-au schimbat enorm fata de cum erau cand am scris ultima data! Acum lucrez, am o droaie de responsabilitati pe cap, sunt nevoita sa comunic cu tot soiul de oameni si mai ales sunt nevoita sa fac alegeri care ma vor bantui toata viata... Nu imi place ca trebuie sa cresc! Ma gandeam zilele trecute la roata asta nebuna a vietii care se intoarce mereu si mereu... nici macar odata nu a dat inapoi sau nu a stat. Uita-te si tu! Am 23 de ani, sunt batrana si totusi atat de plina de viata, cu atatea planuri si visuri la bordul creierului meu ruginit incat am senzatia ca vor da pe dinafara si totusi mi-e teama sa le dau un contur real! Mi-e o frica de moarte sa nu cumva sa se soldeze cu un esec! Daca as fi doar eu cea care ar avea de pierdut nu m-ar deranja aproape deloc dar ma gandesc mereu la cei care tin cu adevarat la mine si pe care nu vreau sa ii trag dupa mine!

De ce imi pasa atata? De ce nu pot sa imi iau inima in dinti si sa fiu eu insami? Teama asta de esec ma omoara incet! Of, of... of! Nu mai stiu din nou nimic! Daca sa imi urmez mintea sau inima...daca sa las ratiunea sa imi domine viata sau daca fac asa cum ma indeamna simtamintele! E drept ca acelea din urma mi-au guvernat viata in proportie de 43% pana acum dar de ce totusi le simt mai puternice decat cele 57 de procente ale ratiunii?

De ce daca arunc ratiunea intr-un beci intunecos si hotarasc sa imi urmez visul macar odata asa cum se cuvine sentimentul se razvrateste impotriva mea si ma mustra pentru pedeapsa pe care am aplicat-o rivalei sale? Cand le folosesc impreuna sunt mereu in conflict iar cand incerc sa le separ... tanjesc spre reintregire. Cand voi spune STOP luptei la care asist... lupta asta nebuna care se da in interiorul meu? Cand voi invata cumpatarea? Cand voi restabili echilibrul balantei din interiorul meu?

...m-am regasit din nou aruncata...pentru a nu stiu cata oara...in valurile astea nebune de ganduri si sentimente si cum doar meditand la ce se intampla nu gasesc raspunsuri sper ca vechiul meu prieten, scrisul, sa ma ajute nu sa gasesc o solutie ci sa inteleg mai bine problema...sa ma ajute sa ma inteleg mai bine asa cum a facut-o de atatea ori in trecutul meunebun si plin de nelinisti! Vom vedea!

Si asa ca incheiere :)... spun doar ca e al naibii de bine sa scrii din nou...sa iti diseci sufletul si sa il intorci pe toate partile... sa iti fi propriul doctor si sa iti vari bisturiul in inima in speranta ca asa vei reusi sa te vezi cu adevarat! ...pe curand... vechi si bun prieten!