...cam asa suntem in fiecare zi, fiecare dintre noi! prinsi in propria noastra lume ingusta si mizera unde singurul lucru cert e ziua de azi! Privim unii la altii si ne intrebam...oare de ce Dumnezeu nu a vrut sa ne dea aripi si noua ca si ingerilor sai? Oare de ce ne lasa mereu in momentele de rascruce singuri, ne loveste mereu atunci cand suntem fericiti...! De ce?
Multi ne-ar raspunde ca astfel el doreste sa ne incerce credinta...sa ne intareasca!...dar oare sa nu ne fi lasat nici o portita de alinare, nici un sprijin real in lumea asta de prea multa rautate pangarita?...stau, mangai o floare, ii simt finetea si fragilitatea si-mi spun...ba da, ne-a lasat!
E dragostea! E elementul care ne inconjoara si care ne face sa fim ceea ce suntem! daca avem dragoste si daruim dragoste atunci reusim sa fim mai aproape de Dumnezeu si odata cu asta mai aproape si de noi insine!
...si totusi, daca dragostea dispare?