Niciodata nu stii ce ascund cand tac...niciodata ochii nu vor trada ceea ce se ascunde in spatele tacerii...
Rani adanci si sangerande inmuguresc cu fiecare atingere muta a lunii...dar tacerea ramane mereu aceeasi...
De data asta nu mai am nici macar aripile retezate de lamele ascutite care odata ma mangaiau...de data asta nici macar fundul prapastiei nu ma mai sperie...de data asta...
...un strigat dulce sta parca sa incolteasca...buzele isi despart mainile pentru a-l lasa sa infloreasca dar nu...doar tac...strigatu-mi inabusit se ofileste parca ...se intoarce in golul ulceros din care a pornit si se alatura celorlalte strigate ucise cu buna stiinta...
Nu mai e nimic decat liniste...tac...doar tac...
Nice new entry...
ReplyDeleteFiindca taci, fiindca taci. :P
Tacerea spune uneori mai multe lucuri decat o mie de cuvinte (interesant cliseu)
Si de multe ori sa stii ca se deduce ceea ce se afla in spatele necuvintelor. Nu te sperie fundul prapastiei, pentru ca speri ca acolo sa fie un arc care sa-ti dea un zboing si sa revii...
Sparge tacerea si tipa! Fa-o de multe ori! DAR pastreaza mereu vie cu tine, tacerea. Mare nevoie e de ea pentru a unge sufletele satule de galagie inutila.
Te pup.