Sinucidere: actul suprem de lasitate sau actul suprem de curaj?

 

        Ma gandeam zilele trecute la actul de a-ti lua viata. Sa fie un act de lasitate sau de curaj? Fiinta umana are un mod foarte ciudat de a vedea si de a gandi lucrurile. Atunci cand se vede impresurata de probleme fara a gasi o solutie, o farama de speranta cat de mica...incepe sa isi indrepte gandurile catre intrebarea suprema: "Ce rost am eu?... Mai am vreun sens? Existenta mea e atat de lipsita de sens incat imi dau seama ca sunt un consumator inutil de oxigen." Si de aici nu mai e cale lunga pana la a-si lua viata! Si totusi, chiar sa nu mai fie alta solutie....

          Pentru mine a-ti lua viata din cauza problemelor care apar inseamna gestul suprem de lasitate! Omul e inzestrat cu o vointa atat de mare....cu  putere de a rezista incercarilor vietii, putere de care nu e constient!
         De ce sa te dai batut asa usor?  Crezi ca tie iti e cel mai greu in momentul acesta? Te crezi cel mai sarac si mai de prisos de pe fata pamantului? Crezi ca tot ceea ce faci e in zadar? Ai impresia ca esti singur si ca nimeni nu se gandeste la tine? Nimeni nu te iubeste sau, si mai grav, nu ce sa iubesti?
Omule, iubeste-te pe tine! Tu esti creatia lui Dumnezeu! Tu esti facut dupa chipul si asemanarea Lui! Iubindu-te pe tine il iubesti pe El!
         Tu ai impresia ca viata asta iti apartine sa ti-o iei? Nu!! Nu iti apartine! Ti-a fost data sa o traiesti, sa o folosesti...iti e un dat... Eu sunt de parere ca am fost lasati cu un scop...fiecare dintre noi are o insemnatate desi habar nu are care e...dar e acolo... Te-ai orbit singur...ai inceput sa ratacesti...nu iti mai gasesti drumul... Ei bine, inseamna ca ai ajuns in punctul de unde iti vei incepe cu adevarat calatoria...momentul zero de la care vei incepe cu adevarat sa te vezi...asa cum te vede El si da-mi voie sa iti spun ca esti minunat! Esti ca o carte goala care incepe asa usor sa isi scrie paginile...pagini pline de lacrimi...de tristete...de disperare....de fericire...pagini scrijelite cu unghile sangerande...pagini in care esti tu si nimeni altul...
          Gandeste-te o clipa! Imagineaza-ti iubita...sotia...copilul...parintii...prietenii stand in jurul sicriului tau... Nu e o imagine care sa iti faca prea mare placere nu-i asa? Tu...asa tanar stand nemiscat si rece ca o piatra... cat ai vrea sa ii alini sau sa le ceri iertare...nu o mai poti face acum...ai uitat? Ai hotarat sa iti pui capat zilelor inainte de a apuca sa faci atat de multe lucruri pe care ti le doreai...
           Du-te acasa! I-ai in brate si spune-le ca ii iubesti...spune-ti ca te iubesti...
           Nu iti cer sa iti doresti sa traiesti la nesfarsit! Nu! Iti spun...iti cer... doat atat: sa traiesti o zi in plus! Doar un maine...un maine in care sa lasi soarele sa iti patrunda in suflet....o zi in care sa zambesti....o zi in care sa saruti...sa tii mana persoanei iubite in palma ta si sa te gandesti la toate promisiunile pe care vi le-ati facut atunci cand toata lumea era impotriva voastra,,,,o zi in care sa spui DA...un mare DA vietii... Infrunta obstacolele, razi in fata problemelor, razi din toata inima pentru ca tocmai ele te vor face mai puternic...La naiba! Apuca taurul de coarne si fii VIU! E mult mai greu decat crezi... E atat de usor sa mori...iar cand o faci e doar odata dar nu inca...nu inca suflet drag!
          Nu iti cer decat un azi in care sa te vezi asa cum esti...nu asa cum crezi tu ca esti! Poti fi tot ceea ce iti doresti....atata vreme cat vrei...atata vreme cat ESTI!