... cum as putea oare sa evadez...

...stau si ma gandesc: oare cum as putea eu sa evadez din cercul acesta mic si ingust care parca ma sufoca tot mai mult...pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai imobilizata!
Atat de mult as vrea sa pot cumva sa scap, sa evadez! Mi-am indreptat privirea spre lectura! Intotdeauna am gasit in cartile pe care le citeam un adevarat univers...un prieten...un sprijin...alint si intelegere....un locusor ascuns...departe de rautatea si privirile tuturor...ma lasam prada unei lecturi nebune...ma refugiam si ma simteam in siguranta!
Astazi...am senzatia ca usile s-au inchis iar acel univers imi e refuzat acum! L-am abandonateu neglijandu-l iar acum m-a abandonat si el!...imi refuza privilegiul de a ma abandona in bratele sale...
Ma uit cu ochii inlacrimati spre spre tot ceea ce ma inconjoara!...nimic nu imi confera sentimentul dupa care tanjesc...nimic si nimeni nu poate sa ma cuprinda in bratele sale si sa imi spuna ca totul va fi bine...ca micutzul copil care se ascunde in mine nu va pieri!...nu va disparea! Nimicul pe care il vad ma inspaimanta...ma determina sa ma inchid si mai tare...daca nimic nu ma poate proteja atunci increc eu sa fac asta! Devin o stana de piatra care va ramane asa pana in momentul in care va putea fi din nou o fiinta calda!
Dezamagirea, tristetea si durerea...toate le simt si toate ma seaca de putere! Cum pot sa lupt daca nu am forta necesara? Cum ma pot ridica daca greutatea care ma apasa nu-mi permite? Cum pot sa zambesc daca inima imi plange? Cum? Luptand chiar daca tot ce mai am e speranta? Incercand sa zbrobesc piatra care ma apasa? Transformand lacrimile de tristete in lacrimi de bucurie?...oare am sa le pot face?
...atatea intrebari...dar fara raspuns!
...sa fie oare raspunsul in interiorul meu iar eu sa nu imi fi dat seama?...sa fi negat oare realitatea intr-atat de mult incat am inceput sa nu mai deosebesc lucrurile adevarate de cele false?...oare asta sa fie cauza durerii pe care o simt?...nu stiu...nu stiu ce sa-mi raspund dar in toata ceata care ma inconjoara stiu ca am sa gasesc un raspuns...o farama macar din el!...stiu ca dincolo de universul acesta ingust se afla ceva mult mai puternic...o forta care dirijeaza totul...o forta a carei existenta noi o percepem vag dar stim ca e...o forta care mai inati de toate ne-a creat cu un scop...pana si nimicul are rolul sau in toata scena...in tot teatrul pe care il jucam in fiecare zi!
...se pare ca acum nu imi mai ramane decat sa am incredere si rabdare...